Vom discuta în acest articol despre pietrele struvite la Bichoni, care sunt un tip de pietre ale vezicii urinare. Vom vedea de ce dezvoltă câinele acest tip de pietre, ce simptome există, cum se diagnostichează şi cum se tratează.
Pietrele vezicii urinare sunt formațiuni de minerale asemănătoare rocilor care se formează în vezica urinară și care sunt mai frecvente la câini decât pietrele la rinichi. Cele mai frecvente pietre la vezică sunt struvitul (fosfat de amoniu de magneziu) sau oxalatul de calciu (mai frecvente la Bichon Frise). Câinii mai pot face şi pietre de urat (mai frecvente la Bichon Maltez), de cistină sau de silicat. Ca regulă, tipul pietrei poartă numele compoziţiei sale minerale.
În acest articol vom discuta doar despre pietrele struvite ale vezicii urinare la Bichoni şi la alte rase de câini mici.
De ce face câinele pietre struvite?
Urina normală a câinelui este ușor acidă și conține produse reziduale din metabolism, inclusiv săruri minerale dizolvate și alți compuși. Struvitul (fosfatul de amoniu de magneziu) este o componentă normală a urinei câinelui. Aceasta va rămâne dizolvată atât timp cât urina este acidă și nu este prea concentrată. Dacă urina devine prea concentrată sau dacă devine alcalină (opusă acidului), cristalele de struvit vor precipita sau vor cădea din soluție.
Pietrele struvite la Bichoni şi la câini în general se formează de obicei ca o complicație a unei infecții a vezicii urinare cauzate de bacterii care produc o enzimă cunoscută sub numele de ureză. Această enzimă descompune ureea care este în mod normal prezentă în urină provocând o producție în exces de amoniac. Această producție de amoniac face ca urina să devină alcalină. Amoniacul din urină provoacă, de asemenea, inflamația vezicii urinare.
În aceste condiții de mediu, cristalele de struvit vor precipita din soluție și se vor strânge în jurul oricăror celule sau resturi care s-ar fi putut forma în vezică ca urmare a inflamației. Câinii femele tind să facă aceste tipuri de infecții ale vezicii urinare și pietre mult mai frecvent decât masculii. Aceasta probabil pentru că uretra lor mai scurtă și mai largă (tubul care transportă urina de la vezică la exteriorul corpului), facilitând trecerea bacteriilor către vezică. Statistic, până la 85% din cazurile de pietrele struvite la vezica urinară la câini au loc la femele.
Alte cauze ale urinei alcaline care poate predispune un câine la formarea pietrele struvite la vezica urinară:
- anumite boli renale,
- utilizarea pe termen lung a medicamentelor diuretice sau antiacide și
- alte afecțiuni care provoacă un pH ridicat al urinei, sau niveluri ridicate de fosfor urinar sau amoniac
Cât de comune sunt pietrele struvite la vezica urinară?
Pietrele vezicii urinare sunt oarecum frecvente la câini, iar pietrele struvite sunt unele dintre cele mai frecvente. În studiile clinice, s-a constatat că până la 26% din toate pietrele vezicii urinare conțin struvit. S-a constatat că împreună, struvitul și oxalat de calciu însumează peste 85% din totalul urolitilor.
Pe baza rezultatelor a zeci de mii de analize de pietre, s-a constatat că numărul de pietre struvite la vezica urinară a scăzut la câini, în timp ce numărul de pietre de oxalat de calciu a crescut. S-a constatat că uroliţii struviţi sunt mai frecvenți la câinii femele, în timp ce uroliţii de oxalat de calciu sunt mai frecvenţi la câinii masculi.
Rasele de câini diagnosticate cel mai frecvent cu pietre struvite și de oxalat de calciu includ:
- Shih Tzu
- Schnauzer pitic
- Bichon Frise
- Lhasa APSO
- Yorkshire Terrier.
Simptome – pietrele struvite la Bichoni şi alte rase de câini
Semnele pietrelor vezicii urinare sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei infecții sau cistite necomplicate ale vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome că un câine are pietre ale vezicii urinare sunt:
- hematuria (sângele în urină) – apare deoarece pietrele se freacă de peretele vezicii urinare, iritant și dăunând țesutului și provocând sângerare.
- disuria (durere la urinare) – poate rezulta din inflamație și umflarea pereților vezicii urinare sau a uretrei, din spasme musculare sau de la o obstrucție fizică la fluxul de urină.
Se presupune că afecţiunea este dureroasă, deoarece persoanele cu pietre la vezica urinară experimentează dureri. Şi totodată pentru că un câine a cărui pietre vezicale au fost înlăturate devine mai activ şi se simte mai bine.
Pietrele mari pot acționa aproape ca o supapă, provocând o obstrucție intermitentă sau parțială la gâtul vezicii urinare, punctul în care vezica se atașează de uretră. Pietrele mici pot curge odată cu urina în uretră, unde se depun şi pot provoca o obstrucție. Dacă apare o obstrucție, vezica nu poate fi golită complet. Dacă obstrucția este completă, câinele nu va putea să urineze deloc. Dacă obstrucția nu este înlăturată, vezica se poate rupe. O obstrucție completă pune în pericol viaţa şi necesită un tratament imediat de urgență.
Diagnosticare
În unele cazuri, dacă câinele dvs. este relaxat și câinele nu are dureri, medicul veterinar poate palpa (simţi) pietrele struvite în vezică. Cu toate acestea, unele pietre sunt prea mici pentru a fi simțite în acest fel. Adesea, pietrele vezicii urinare sunt diagnosticate cu ajutorul unei radiografii a vezicii urinare sau cu ajutorul unei ecografii.
Pietrele struvite sunt aproape întotdeauna radiodense, ceea ce înseamnă că pot fi văzute pe o radiografie simplă. Cu toate acestea, uneori oasele sau alte părți ale corpului pot interfera cu capacitatea de a vedea pietrele vezicii urinare cu raze X obișnuite. În acest caz medicul veterinar poate recomanda un studiu de contrast, o tehnică specializată care folosește colorantul pentru a contura pietrele din vezică sau o ecografie a vezicii urinare.
Aceste proceduri imagistice vor identifica prezența unei pietre vezicii urinare, dar nu vor indica definitiv compoziția pietrei. Singura modalitate de a fi sigur că o piatră vezicală este din struvit este de a fi analizată piatra la un laborator.
În unele cazuri, medicul veterinar poate identifica tipul de piatră, pe baza aspectului radiografic și a rezultatelor analizelor de urină. De exemplu, dacă razele X arată că există una sau mai multe pietre prezente în vezică, iar rezultatele analizei de urină arată prezența urinei alcaline împreună cu numeroase cristale de struvit, medicul veterinar poate face un diagnostic prezumtiv al pietrelor vezicii urinare struvite și va recomanda tratamentul în consecință.
Tratament
Există trei strategii de tratament primar pentru pietrele struvite ale vezicii urinare:
Administrarea unei diete speciale pentru a dizolva piatra
In cazurile în care riscul unei obstrucții ale tractului urinar este relativ scăzut. Aceste diete sunt de obicei restricționate în proteine, fosfor și magneziu. Şi sunt formulate pentru a promova formarea de urină acidă (cu un pH mai mic de 6,5). Deoarece majoritatea câinilor cu astfel de pietre s-au dezvoltat ca urmare a unei infecții ale vezicii urinare, câinele dvs. va fi, de asemenea, plasat pe terapia cu antibiotice, în timp ce pietrele sunt dizolvate. Dacă sunt lăsate netratate, aceste bacterii pot duce la o altă infecție. Dacă razele X de urmărire arată că pietrele nu se mai dizolvă, acest lucru poate indica faptul că pietrele sunt dintr-un amestec de tipuri de minerale, iar planul de tratament ar putea fi necesar să fie ajustat.
Îndepărtarea non-chirurgicală, prin urohidropropulsie
Dacă pietrele vezicii urinare sunt foarte mici, poate fi posibilă trecerea unui cateter special în vezică și apoi eliminarea pietrelor, printr-o tehnică numită urohidropropulsie. Dacă medicul veterinar are un cistoscop, pietrele mici în vezică sau uretră pot fi uneori îndepărtate cu acest instrument, evitând astfel necesitatea unei proceduri chirurgicale. Aceste medode permit obţinerea unei pietre de eşantion pentru analiză.
Îndepărtarea pe cale chirurgicală a pietrei
Chirurgia este indicată la câinii care au un număr mare de pietre în vezica. De asemenea, dacă există un risc crescut ca acesta să dezvolte o obstrucție în tractul urinar. Sau dacă stăpânul său dorește să rezolve problema cât mai repede posibil. Câinii de sex masculin prezintă un risc mult mai mare de a dezvolta o obstrucție în tractul urinar ca urmare a pietrelor la vezică. Astfel încât, atunci când pietrele vezicii urinare sunt diagnosticate la un câine de sex masculin, medicul veterinar va recomanda de multe ori îndepărtarea chirurgicală. Chirurgia este, de asemenea, indicată dacă tratamentul dietetic nu a avut succes în eliminarea pietrelor. Aau dacă se pare că pietrele sunt compuse dintr-un amestec de tipuri de minerale. Veterinarul va discuta cu dvs. despre strategia de tratament adecvată pentru câinele dvs., pe baza situației individuale a câinelui.
Există şi alte opţiuni de tratare a pietrelor vezicii urinare, cum este dizolvarea ultrasonică, o tehnică în care undele cu ultrasunete de înaltă frecvență sunt utilizate pentru a perturba sau rupe pietrele în particule minuscule care pot fi apoi spălate din vezică. Are avantajul îndepărtării imediate a pietrelor supărătoare, fără a fi nevoie de o intervenție chirurgicală.
Prevenirea dezvoltării de pietrele struvite ale vezicii urinare la Bichoni şi alţi câini mici
Câinii care au experimentat pietre struvite ale vezicii urinare vor fi adesea hrăniți o dietă terapeutică pe viață. Sunt recomandate dietele mai scăzute în proteine, fosfor și magneziu, susţinând o urină acidă. Dieta preventivă nu este aceeași cu dieta care promovează dizolvarea pietrelor. În anumite cazuri, pot fi necesare medicamente pentru acidifierea urinei.
În plus, este recomandată şi o monitorizare atentă de rutină a urinei pentru a detecta orice semne de infecție bacteriană.
Razele X vezicii urinare și analiza de urină vor fi efectuate la 1 lună după tratamentul cu succes, fie dietetic sau chirurgical, iar apoi la fiecare 3-6 luni, pe viață.
Câinii care prezintă semne clinice de infecții ale tractului urinar, cum ar fi urinarea frecventă, urinarea în locuri neobișnuite, urinarea dureroasă sau prezența sângelui în urină trebuie evaluați imediat. Este important să rețineți că cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea pietrelor struvite la vezica urinară la câine este o infecție a tractului urinar.
Citiţi şi: Pietre la vezică la Bichoni (şi la alţi câini de talie mică)