Dacă câinele dvs. a lăsat bălţi de urină pe podea, aţi avut diverse probleme cu nevoie câinelui de a urina sau aţi observat sânge în urină, este posibil ca medicul veterinar să fi disgnosticat câinele cu pietre la vezică. Prevenirea formării pietrelor înainte de a se dezvolta (și de a provoca durere și disconfort) este ideală. Însă prevenirea nu este întotdeauna simplă. Şi nici nu este garantată că va funcționa. Unele rase de câini mici, cum este şi Bichon Frise, Bichon Maltez, Schnauzer pitic, Lhasa Apso, Yorkshire Terrier, Pug sau Shih Tzu, sunt predispuse la dezvoltarea pietrelor vezicale. Vom vedea în continuare care sunt factorii de risc care determină formarea de pietre la vezică la Bichoni (şi la alte rase de câini mici), şi cum puteti trata şi preveni această afecţiune.
Provocări în privinţa pietrelor vezicale la câini
Există mai multe tipuri diferite de pietre, care se formează din diferite motive. Acestea necesită diverse forme de tratament și strategii de prevenire. De exemplu, în ciuda măsurilor preventive, la aproximativ 50% dintre câini pietrele de oxalat de calciu vor reapărea in 2 ani.
Dificultățile în prevenirea acestor pietre la vezică la Bichoni (şi la alţi câini mici) constau parţial în faptul că unii factori sunt în afara controlului dvs. Rasa câinelui dvs., de exemplu, o supune genetic unui risc mai mare pentru pietrele vezicii urinare. Și pentru că veterinarii nu au o înțelegere completă a motivului pentru care se dezvoltă unele pietre, prevenirea și tratamentul pot fi o provocare.
Pietrele de oxalat de calciu sunt dificil de prevenit, deoarece cauza acestor pietre este slab înțeleasă în majoritatea cazurilor. Majoritatea câinilor care au recurență au probabil o predispoziție genetică de bază care, în acest moment, nu poate fi identificată sau tratată.
Cu toate acestea, puteţi face unele lucruri pentru a reduce riscul de apariţie. Cele mai importante considerații ar fi să vă mențineți câinele la o greutate corporală slabă, să-i oferiți multă apă dulce și să-l hrăniți cu o dietă bogată în proteine.
Modul în care rasa câinelui dvs. creşte riscul de formare a pietrelor la vezică
Pietrele vezicii urinare se dezvoltă în tractul urinar al unui câine atunci când mineralele sunt concentrate în urină, apoi se cristalizează. Cele mai frecvente pietre la vezică la Bichoni sunt struvitul (fosfat de amoniu de magneziu) sau oxalatul de calciu. Câinii mai pot face şi pietre de urat, de cistină sau de silicat. Ca regulă, tipul pietrei poartă numele compoziţiei sale minerale.
Rase de câini mici predispuse genetic la pietre de oxalat de calciu:
Schnauzer pitic, Bichon Frise, Lhasa Apso, Yorkshire Terrier, Shih Tzu.
Rase de câini mici predispuse genetic la pietre de struvit:
Aceleași rase de mai sus, precum și Pudelul miniatural, Pekinezul și Dachshund (Teckel), prezintă un risc mai mare de dezvoltare a pietrelor struvite.
Rase de câini mici predispuse genetic la pietre de urat:
Un șunt hepatic – o afecțiune congenitală care crește nivelul de amoniac din sânge și urină – supune anumite rase unui risc crescut de dezvoltare a pietrelor de urat. Şuntul hepatic este frecvent la anumite rase, inclusiv la Yorkshire Terrier, Bichon Maltez, Pug şi Schnauzer pitic. Pietrele de urat pot fi, de asemenea, cauzate de un defect moștenit în metabolismul acidului uric, observat cel mai des la Bulldogii Englezi și la Dalmaţieni.
Vârsta ca factor de risc pentru pietrele vezicii urinare la câini
Deși pietrele vezicii urinare pot apărea în orice moment al vieții unui câine, vârsta poate fi un factor al apariţiei bolii.
De exemplu, pietrele struvite pot fi întâlnite mai des la câinii adulți tineri și sunt cel mai frecvent tip de piatră diagnosticată la cățeluși.
Pietrele de urat sunt diagnosticate mai des la câini cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani, iar pietrele de oxalat de calciu sunt diagnosticate cel mai frecvent la câinii de vârstă mijlocie și mai în vârstă, între 7 și 9 ani.
Câinii mai în vârstă au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boli care îi predispun la formarea de pietre. Acestea includ boli care cresc riscul de infecţii care pot duce la pietre struvite şi creşterea nivelului de calciu în sânge sau urină care poate crește riscul de formare de piatră de oxalat de calciu.
Boli care pot duce la formarea de pietre vezicale
Anumite afecţiuni pot predispune un câine la pietre ale vezicii urinare. De exemplu, dacă un câine are diabet, prezintă în mod inerent cu un risc mai mare pentru infecții ale tractului urinar și, ulterior, pentru pietre struvite la vezică. Atunci când un câine are diabet, urina va conţine zahăr în ea, ceea ce o face un mediu bun pentru ca bacteriile să se înmulţească.
Dar pietrele struvite se datorează aproape întotdeauna infecției. Anumite tipuri de bacterii produc o enzimă numită ureză, iar ureza crește concentrația mineralelor necesare pentru a forma pietre struvite. Bacteriile comune care fac acest lucru includ Staphylococcus, Proteus Mirabilis, unele specii de Klebsiella și unele specii de Corynebacterium. Prevenirea formării acestor pietre implică tratarea infecției subiacente și monitorizarea pentru reapariția infecției și a pietrelor.
Hidratarea este esențială pentru prevenirea formării pietrelor
Cel mai bun sfat pentru gestionarea și prevenirea oricărui tip de cristal și piatră este să vă concentrați pe menținerea câinelui hidratat. Rolul aportului adecvat de apă este foarte important.
Apa reduce capacitatea vezicii urinare de a forma pietre. Creșterea aportului de apă susţine diluarea cristalelor urinare (de diferite origini), permițându-le să se dizolve sau să fie spălate din sistem înainte de a se organiza în pietre reale. Câinele dvs. ar trebui să aibă întotdeauna acces la apă dulce. Asigurați-vă că este bine hidratat și că i se oferă posibilitatea de a urina frecvent pe parcursul zilei.
În mod ideal, un câine sănătos ar trebui să bea între 30 – 60 ml de apă/kg de greutate/ zi. Puii de căţel trebuie sa bea în jur de 120 ml o dată la 2 h şi ar trebui monitorizaţi. Păstraţi bolul de apă al câinelui curat şi asiguraţi-vă că poate bea din acesta cu uşurinţă. De asemenea, puteți promova o bună hidratare dacă vă hrăniţi câinele cu hrană umedă, din conservă, care conține aproximativ 70-80% apă.
Rolul dietei în prevenirea și gestionarea pietrelor vezicii urinare
Hrana pe care o oferiţi câinelui joacă, de asemenea, un rol esenţial în prevenirea și gestionarea pietrelor vezicii urinare. Insa va depinde de tipul de piatră pe care îl dezvoltă câinele dvs.
Dietele pe bază de reţetă sunt formulate pentru tipul specific de piatră pe care o are un câine. Aceste diete specifice influențează factori, cum ar fi electrolitul, compoziția minerală a organismului și pH -ul urinei, care pot reduce riscul de producție suplimentară sau, în unele cazuri, să dizolve pietrele prezente.
Pietrele de oxalat de calciu necesită un pH care este mai de bază pentru a preveni reapariția, în timp ce o piatră struvită necesită un pH mai acid. Unele pietre (cum ar fi struvitul) pot fi dizolvate fără operație în unele cazuri. Aceste pietre se formează de obicei secundar unei infecții ale tractului urinar și pot fi tratate cu antibiotice și o dietă specială care face ca urina să fie mai acidă.
Există o legătură între dietele mai bogate în carbohidrați (și mai săracă în proteine) și dezvoltarea pietrelor de oxalat de calciu. Există, de asemenea, o legătură între obezitate și dezvoltarea acestor pietre. Astfel, oferirea unei diete bogate în proteine și menținerea câinelui la o greutate corporală slabă poate fi utilă în prevenire.
Pietrele de oxalat de calciu nu pot fi dizolvate prin dietă (chirurgia sau alte proceduri sunt necesare pentru a elimina aceste pietre din vezică), dar managementul dietetic este esențial pentru prevenirea recurenței. Atenţia se va concentra pegestionarea electroliților specifici și a pH-ului urinei.
Opusul este valabil pentru pietrele struvite. Dieta nu joacă de obicei un rol cheie în formarea lor, dar pot fi dizolvate cu ajutorul dietei (prin ajustarea pH -ului urinei) și tratarea infecției. Dizolvarea pietrei are loc de obicei pe parcursul a câteva săptămâni până la luni. Monitorizarea atentă este importantă în timpul procesului, deoarece unii pacienți pot dezvolta obstrucții urinare dacă pietrele blochează brusc uretra. Dacă dietele nu sunt adecvate pentru câinele dvs., medicul veterinar poate prescrie medicamente care vor duce la acidificarea urinei.
Importanța monitorizării periodice
Identificarea timpurie a acestor pietre la vezica la Bichoni şi la alţi câini de talie mică este importantă. La câinii care au avut pietre ale vezicii urinare, în special oxalat de calciu, monitorizarea pentru depistarea recurenţei poate fi utilă. Aceasta deoarece ar putea fi utilizate metode mai puțin invazive decât chirurgia pentru a elimina pietrele atunci când sunt încă mici.
Monitorizarea eficientă înseamnă să cunoaşteţi ce simptome să căutaţi. Este recomandat ca un medic veterinar să vă examineze animalul de companie dacă observaţi urme de sânge în urină, efort la urinare, modificarea frecvenţei urinării, incapacitatea de a urina, etc.
A da câinelui cât mai multe ocazii să urineze este o bună practică, însă va trebui să îl şi urmăriţi când urinează. De multe ori, dacă câinii nu sunt plimbaţi şi sunt scoşi doar pentru a-şi face nevoile fiziologice, semnele inițiale sau subtile ale pietrelor la vezică (sau a oricărui tip de anomalie urinară) nu pot fi observate și nu sunt abordate până când câinele nu manifestă simptome severe.
Ducerea câinelui la veterinar pentru o examinare anuală este, de asemenea, o componentă cheie a prevenirii. Dacă există probleme, medicul veterinar vă poate face recomandări pentru câinele dvs.
Este posibil ca câinele dvs. să nu poată evita complet formarea pietrelor la vezică, mai ales dacă are predispoziţii de rasă sau vârstă. Dar puteți lua măsuri pentru a reduce aceste apariții – și pentru a-i scuti suferința inutilă.
Citiţi şi: Cataracta la Bichon Frise
