Chiar dacă Bichon Maltez este în general considerată a fi o rasă cu incidență relativ scăzută a problemelor oculare, există boli care pot apărea în timpul vieții unui câine. Unele boli oculare sunt moștenite sau congenitale, iar unele sunt cauzate de mediul în care câinele se află (traume, infecții virale sau bacteriene). Vom enumera în cele ce urmează câteva afecțiuni oculare care pot afecta câinii din rasa Bichon Maltez, dar în niciun caz nu sunt considerate prevalente în rasă.
Afecțiuni oculare la Bichon Maltez
1. Distichiaza și cilii ectopici
Distichiaza sau „genele duble” este o afecțiune a creșterii anormale a genelor, în care un set suplimentar de gene crește în spatele genelor normale din pleoapă. Aceste gene „suplimentare” cresc, de asemenea, spre interiorul ochiului. Aceasta poate provoca cicatrici și ulcerații ale corneei. În funcție proveniența genele suplimentare, se va determina dacă este vorba despre distichie sau cili ectopici. Câinele poate prezenta mâncărimi, ochi roșii și lăcrimare. Distichiaza este considerată o boală ereditară. Se poate corecta prin intervenție chirurgicală.
2. Entropion
Entropionul este o boală genetică, despre care se crede că este congenitală (moștenită), la care pleoapele se rulează spre interior făcând genele să se frece de cornee cauzând iritații și disconfort. Desi atât pleoapa inferioară cât și cea superioară se pot freca de cornee, de cele mai mute ori cea inferioară este afectată. Această afecțiune oculară este similară cu distichiaza sau aberrant cilia prin faptul că provoacă, de asemenea, cicatrizarea și ulcerația ochiului și, dacă este lăsată netratată, orbirea.
Entropionul este o afecțiune foarte dureroasă, dar este tratabilă. Entropianul este adesea congenital, dar modul de moștenire este neclar. Acest lucru poate fi corectat de obicei printr-o procedură chirurgicală simplă.
3. Ectropion
Ectropionul este opusul entropionului, unde marginea pleoapei este rulată spre exterior, expunând suprafața ochiului, care este expusă la iritanti de mediu, ducând la conjunctivită cronică și lezarea corneei. Acest lucru este obișnuit la unele rase (de exemplu, Bloodhound), dar nu este întâlnit în general la rasa Bichon Maltez. Cicatrizarea pielii din apropierea pleoapei sau paralizia nervului facial poate provoca ectropion la orice rasă de câini.
4. Obstrucţia și atrezia canalului nazolacrimal
Aceasta apare atunci când puncta (sau gaura) care se conectează la canalul nazolacrimal sau la canalul lacrimal este absentă, imatură sau îngustată într-un grad în care fluxul normal al lacrimilor este obstrucționat și curge peste marginea pleoapei inferioare (epifora) și pe față. Fața rămâne umedă acolo unde curg lacrimile și poate fi un teren propice pentru bacterii sau ciuperci.
Intervenția chirurgicală pentru dilatarea sau deschiderea punctului (găurii) și a ductului poate fi benefică inițial, dar nu are întotdeauna succes pe termen lung. Această afecțiune este congenitală și este observată la câinii din rasa Bichon Maltez.
5. Cataracta
În cazul cataractei la câini, cristalinul ochiului devine tulbure sau opac, provocând astfel o scădere a acuității vizuale a câinelui.
Există mai multe tipuri diferite de cataractă:
- Cataractă congenitală. Cățelul se naște cu ea și este de obicei bilaterală (implicând ambii ochi). Chiar dacă cățelul se naște cu cataractă congenitală nu înseamnă neapărat că este moștenită. Infecțiile sau toxinele în timpul gestației pot provoca acest tip de cataractă la cățelul nenăscut. Există anumite tipuri de cataractă – cataracta congenitală primară – care sunt considerate ereditare. Câinii cu acest tip de cataractă nu ar trebui să fie folosiți niciodată pentru reproducere.
- Cataracta cu debut precoce. Aceste tipuri de cataractă se dezvoltă devreme în viață. Ele pot fi moștenite sau cauzate de diabet, traumatisme, toxine sau infecții.
- Cataracta cu debut tardiv (senilă). Aceasta apare la animalele peste 6 ani. Acest tip de cataractă apare mult mai rar la animale decât la oameni. Cataracta cu debut tardiv este adesea confundată cu cleroza nucleară. Majoritatea câinilor geriatrici dezvoltă scleroză nucleară, care este o întărire a cristalinului, determinând-o să aibă un aspect cenușiu. Aceasta nu este o cataractă și, de obicei, nu va afecta vederea câinelui.
Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cataractei îi va reda câinelui o parte din vedere.
6. Glaucom
Această boală oculară se caracterizează printr-o creștere a presiunii intraoculare (în interiorul ochiului) rezultată din acumularea de lichid (umoare apoasă) în ochi care nu se scurge corespunzător. Dacă este lăsată netratată, presiunea crescută va provoca permanent deteriorarea retinei și a discului optic, care provoacă în cele din urmă orbire. Această boală este foarte dureroasă pentru câine și se poate manifesta prin modificari comportamentale, pupila poate deveni fixă, dilatată sau lentă, iar globul ocular poate deveni mărit determinand aspectul bombat al ochiului.
Există două tipuri de glaucom:
- Primar. Este o afecțiune moștenită care nu este cauzată de traumatisme sau alte boli oculare și va afecta în cele din urmă ambii ochi. Este un defect de dezvoltare în structura de drenaj a ochiului.
- Secundar. Este cauzat de alte boli ale ochiului precum tumorile intraoculare, subluxația sau luxația cristalinului (luxație parțială sau completă), inflamație în interiorul ochiului (uveită) sau chiar traumatisme care determină creșterea presiunii intraoculare.
Detectarea precoce a glaucomului poate fi adesea tratată cu medicamente pentru ochi. În unele cazuri boala este rezistentă la medicamente și poate fi indicată intervenția chirurgicală. Atunci când vederea sau confortul câinelui nu pot fi menținute cu medicamente sau intervenții chirurgicale, este posibil ca ochiul să fie îndepărtat (enucleare). Glaucomul poate apărea la Bichon Maltez, dar nu este listat ca una dintre rasele afectate frecvent de această boală.
7. Atrofia retiniană progresivă (PRA)
Atrofia retiniană progresivă (PRA) este un grup de boli moștenite care provoacă degenerarea retinei, ducând la orbire permanentă. Inițial, câinele poate avea orbire nocturnă care progresează spre pierderea vederii într-un mediu puternic luminat. Pupilele pot fi dilatate și au un răspuns lent la lumină. Cataracta secundară poate apărea odată cu această boală. Diagnosticul se face prin electroretinografie (ERG).
Există diferite tipuri de atrofie retiniană progresivă (PRA):
- Cu debut precoce. Apare la vârsta de 6 săptămâni la unele rase și cățeii vor fi de obicei orbi la vârsta de 6 până la 8 luni.
- Cu debut tardiv. Apare la câinii cu vârsta mai mare de 1 an, iar câinele va deveni orb în decurs de 1 până la 2 ani de la debut.
În majoritatea raselor studiate cu atrofie retiniană progresivă (PRA), boala este moștenită ca o trăsătură autosomal recesivă, adică câinele trebuie să aibă o genă de la fiecare părinte pentru ca boala să se manifeste. Câinii cu PRA nu ar trebui să fie niciodată folosiți pentru reproducere. În schimb, ar trebui să fie sterilizați și castrați.
Nu există tratament pentru atrofie retiniană progresivă (PRA) și afecțiunea este considerată ireversibilă, dar nedureroasă. În timp ce boala poate apărea la Bichon Maltez, acestea nu sunt una dintre rasele enumerate în mod obișnuit cu această boală.
8. Hiperplazia sau prolapsul glandei pleoapei a treia (cherry eye)
Aceasta este o afecțiune în care glanda membranei nictitante (sau a treia pleoapă) prolapsează (sau se umflă în exterior) ca o masă roșie (de unde și denumirea de „cherry eye” sau „ochi de cireșe”). Nu se știe de ce glanda va prolapsa, dar se presupune că este cauzată de o slăbiciune ereditară a țesutului conjunctiv care menține glanda în poziție. Oftalmologii veterinari obișnuiau să îndepărteze chirurgical glanda, dar s-a constatat că câinele ar avea un risc crescut de keratoconjunctivita sicca (ochi uscat), deoarece glanda este responsabilă pentru aproximativ 30% din producția de lacrimi a ochiului.
O metodă mai nouă de intervenție chirurgicală suturează glanda la loc, păstrând capacitatea de producere a lacrimilor a ochiului.
9. Keratoconjunctivita sicca (KCS)
Cunoscută și sub numele de Keratitis Sicca sau „ochi uscat”, este o afecțiune în care ochiul nu produce suficiente lacrimi sau lacrimile produse pot fi anormale ca compoziție și se evaporă prea repede. De obicei, afectează ambii ochi, iar ochii pot fi roșii, iritați, pot fi prezente mâncărimi și ochii pot fi sensibili la lumină. Pot apărea abraziuni atunci când câinele își freacă ochii din cauza mâncărimii. Aceasta se poate dezvolta apoi într-o ulcerație care poate în cele din urmă să cicatrizeze și să provoace orbire.
Oftalmologul poate diagnostica această afecțiune prin efectuarea unui test Schirmer. Acesta este un test în care o bucată de hârtie de filtru este plasată pe marginea pleoapei inferioare și măsoară cantitatea de lacrimi în ochi. Tratamentul constă în picături pentru ochi sau lacrimi artificiale care ajută la menținerea umidității ochiului, reducând astfel iritația și tendința câinelui de a-și freca ochiul. Un lubrifiant mai gros este folosit înainte de culcare pentru a menține ochiul umed pentru o perioadă mai lungă de timp. În general, nu este utilizat în timpul zilei, deoarece poate cauza vedere încețoșată.
Din nou, câinii din rasa Bichon Maltez nu sunt predispuși la boli oculare moștenite. Un Bichon Maltez ar trebui să aibă ochi întunecați și strălucitori până la bătrânețe.
Citiți și: Colapsul traheal la Bichon Maltez
