Continuăm seria de Bichoni în picturi celebre cu „Portrait of Doña Joaquina Candado” (1790) al renumitului pictor Francisco de Goya.
- Fracisco de Goya (1746-1828)
- „Portrait of Doña Joaquina Candado” (1790). Titlu original: „Retrato de doña Joaquina Candado”
- Muzeul de Arte Frumoase din Valencia, Spania
- Ulei pe pânză, 169 x 118.3 cm
Savanţii au diverse păreri cu privire la cine este reprezentată în acest tablou, însă cel mai probabil, Goya a pictat acest portret al nobilei sale gazde Joaquina Candado Ricarte din Zaragoza, în vara anului 1790, în timpul șederii sale în Valencia, însoțit de soția sa, Josefa Bayeu.
Cele două căsătorii ale Joaquinei Candado Ricarte i-au ridicat statutul socio-economic, făcând-o suficient de bogată pentru a-şi dori un tablou, înfăţişată în haine la modă și însoțită de un câine de poală (un Bichon Bolognez sau Maltez), un element care semnifică bogăția și poziția sa socială. Joaquina ar fi avut puțin peste 30 de ani când a pozat pentru Goya.
În acest tablou, Goya combină peisajul și portretul într-o compoziție armonioasă. Trunchiul de copac pe care este așezată figura, tufișurile negre verzui și cerul întunecat care învăluie subiectul servesc pentru a evidenția calitatea dantelei negre a rochiei și a mantiei și subliniază frumusețea feței ei. Expresia ei este senină. Aceasta este o femeie respectabilă, bine făcută, care este mulţumită cu statutul său, fără a fi snoabă.
Mănușile galbene, marginea rochiei și pantofii ajută la crearea echilibrului compozițional adecvat. Atenția lui Goya asupra micilor detalii, cum ar fi micul căţel din tablou, amintește de Portretul Ducesei de Alba („The White Duchess” (1795).
Portretul complet o înfățișează pe femeie purtând o fustă neagră și un corset asortat. În partea de sus a corsetului putem vedea o bluză foarte fină. De asemenea, poartă o mantilă și mănuși lungi de piele galbenă. Rochia ei indică poziția socială a acestei femei, o nobilă aragoneză. Mâna stângă ține un mic evantai și poartă pantofi de mătase (sau din argint) ascuțiți. Ea este așezată pe un buștean în mijlocul unui peisaj natural, iar la picioarele ei se află un mic câine alb, care conferă tabloului un aer aristocratic.
Căţelul din tablou, absolut adorabil, este schiţat rapid, şi surprinde moliciunea blănii câinelui. Aproape că face privitorul să dorească să-l mângâie!
Surse: spainisculture.com, fundaciongoyaenaragon.es, museumdogs.tumblr.com
Citiţi şi: Bichoni în picturi celebre – Lorenzo Lotto: „Portret de familie”
